Cuvântul în medicina magică egipteană

May 27, 2017
By

„Părul din cap este asemenea celui al zeiței Nun.
Fața mea este discul solar al lui Ra.
Puterea zeiței Hathor sălășluiește în ochii mei.
Sufletul lui Upuaut are ecou în urechile mele.
În nasul meu sunt vii forțele zeului Khenti-Khas.
Buzele mele sunt buzele lui Anubis.
Dinții mei sunt dinții lui Serket.
Gâtul meu este gâtul zeiței Isis.
Cele două mâini ale mele sunt mâinile puternicului Osiris.
Neit, suveranul din Sais, stă în brațele mele.
Coloana mea vertebrală este coloana lui Seth.
Falusul meu este falusul lui Osiris.
Carnea mea este carnea lorzilor Kher-Aha.
Pieptul meu este Lordul Terorii.
Pântecele și spatele sunt ale zeiței Sekhmet.
Forțele Ochiului lui Horus se adâncesc în coapsele mele.
Picioarele mele sunt picioarele lui Nut.
Tălpile mele sunt tălpile lui Ptah.
Degetele mele sunt degetele Șoimului Dublu Divin care trăiește în veci.
Cu adevărat! Nu este nici o parte a corpului meu care să nu fie locuită de o divinitate.
Cât despre Thoth, el îmi protejează întreg corpul.
Precum Ra mă înnoiesc în fiecare zi!“
(Din Cartea egipteană a morții, cap. 42)

Medicina egipteană încerca să îngrădească acțiunea ființelor malefice și să păstreze sănătatea individului. Afirmația că magia și știința erau una era reprezentată prin heka (simbolul activării ADN-ului, pentru cei care au făcut Tibetan Reiki).
Sf. Clement din Alexandria oferă primele informații despre existența unei enciclopedii în 42 de volume, din care șase dedicate medicinei, atribuită lui Thoth.
Scrierile magice aveau un sens secret și un cod. Actul magic consta în a rosti cu glas tare descântecul, sau a-l scrie. Cuvintele erau privite ca divine și erau tratate cu mare respect. Să cunoști numele a ceva, sau numele cuiva, însemna să ai putere asupra obiectului sau a persoanei. Imitarea numelor, alterarea lor sau utilizarea metaforelor erau considerate acțiuni periculoase. Existau cuvinte care sunau asemănător, dar care aveau înțelesuri adeseori opuse și erau folosite în ritual pentru a împiedica utilizarea textului de către neinițiați.
Uneori vrăjile erau scrise cu smirnă, dizolvate în apă și băute. Sau erau scrise în palma pacientului și acesta le lingea. Începeau cu invocarea mitului sau a divinității legată de leac și erau repetate de mai multe ori. Magicianul negocia cu divinitatea sau încerca să o păcălească.

Tags: