Suntem oameni pentru că suntem contradictorii, de David Berliner

July 3, 2017
By

Yes-No shadow
© Photographer: Mopic | Agency: Dreamstime.com

V-ați întrebat vreodată câte gânduri contradictorii aveți pe parcursul unei zile? De câte ori gândurile vă contrazic acțiunile? Cât de des sentimentele vi se opun principiilor și credințelor? De cele mai multe ori nu sesizăm contradicțiile – sunt mai ușor de observat la alții. Dar sunteți la fel de plini de contradicții ca și mine. Noi, oamenii, suntem alcătuiți din contradicții și uneori trăim în liniște cu ele, alteori ne dor aceste contradicții paradoxale.
Walt Withman avea dreptate când scria în „Cântec despre mine“ (1855):

Mă contrazic?
Desigur, apoi mă contrazic din nou,
(Sunt infinit, conțin toate aspectele).

Gândește-te că tu cumperi gadget-uri electronice în timp ce ești împotriva utilizării muncii copiilor și a risipei de resurse, sau că ești gata să condamni furtul în timp ce descarci ilegal muzică și filme. Gândește-te la cei care sunt aprigi referindu-se la respectarea vieții private și o clipă mai târziu își pun fotografiile pe facebook. Sunt ecologiști care zboară frecvent cu avionul, agenți de bursă care sunt preocupați de sărăcie și preoți care țin liturghia deși și-au pierdut credința. Sebastian Marroquin și-l aduce aminte pe tatăl lui cântându-i cântece de leagăn în timp ce-l ducea la culcare, iar tatăl lui era lordul drogurilor, Pablo Escobar, cel mai mare criminal din istoria columbiană. A trăi o viață contradictorie este ceva definitoriu și profund uman.
Istoricul american Joan Wallach Scott argumentează că este caracteristică pentru gânditorul critic abilitatea de a “arăta cu degetul contradicțiile”, dar că nici el nu scapă contradicțiilor. În cartea Le génie du mensonge (2016) filozoful francez François Noudelmann îl descrie pe Michel Foucault invocând curajul adevărului în timp ce-și ascunde boala, și pe Jean-Paul Sartre, intelectualul angajat, care a jucat un rol ambiguu în epoca Vichy.
Astăzi, critici organizați la scară globală câștigă bani la greu criticând capitalismul. Poate că contradicția este un ingredient necesar pentru declanșarea creativității intelectuale. În timp ce tot mai mulți oameni se luptă să-și păstreze integritatea psihică, contradicțiile produc fisuri adânci la nivel de sine. În mod conștient sau inconștient, fisurile alimentează inspirația creativă, care poate fi interpretată ca o cale de a rezolva sau de a sublima contradicțiile interne. Cred că putem spune asta despre toate domeniile creației. Poate că arta, literatura, știința sau filozofia nu ar fi posibile fără contradicții interne și fără dorința de a le rezolva.
Mai este cineva care să trăiască după principiul stoic al lui Plutarh de deplin acord între afirmații și fapte? Nu, dar asta nu duce mereu la criză. Am compartimentat cunoașterea, practicile și emoțiile. În anumite domenii, unele comportamente sunt acceptabile, în timp ce în altele nu sunt. De exemplu, minciuna poate fi privită ca act eroic atunci când protejează victimele unui regim brutal, dar este de neconceput între prieteni. În laboratoare, oamenii de știință pot cerceta universul pe baza dovezilor și a probelor științifice, apoi se pot duce acasă ca să se roage unor divinități invizibile.
Oamenii pot trăi liniștiți cu contradicțiile lor pentru că pot ține lucrurile separat. Iar când declarația, acțiunea sau emoția contradictorie iese din cutia ei suntem buni, poate prea buni, ca să găsim justificări pentru disonanța cognitivă. Un prieten ecologist, căruia i-am atras atenția că fumatul nu-i ecologic, mi-a răspuns că fumează țigări rulate de el, ca și cum acestea ar fi mai puțin toxice și nu ar depinde de industria distructivă a tutunului – pe care, desigur, o condamna.
Contradicțiile sunt omniprezente în viața interpersonală și sunt foarte vizibile când este vorba de credință, morală, militantism. În Guineea și Laos, unde am făcut cercetări etnografice, cei mai mulți oameni sunt convinși de existența entităților spirituale care-i pot transforma în tot felul de forme incompatibile, îi pot transforma în animale, plante sau obiecte, sau chiar îi pot face invizibili, fără a se gândi la vreo contradicție. Cultura noastră populară include zombie, vii și morți în același timp, și roboți cu emoții umane. Mințile noastre sunt pline de entități pline de contradicții, care sfidează principiul non-contradicției. În timp ce cred că nu pot exista simultan A și non-A, oamenii adoră entitățile contradictorii. Așa cum cei preocupați de cogniție au demonstrat, contradicțiile sunt extrem de atrăgătoare pentru mintea omului. Pun la îndoială tot ceea ce știm despre oameni, animale și obiecte. Ca urmare au un rol important în cunoaștere și memorare.
Lucrurile sunt și mai complicate când ne apropiem de granițele sinelui. Comunicarea umană constă în manevre subtile printre contradicții, de exemplu între cuvinte și gesturi. Unii reușesc să interpreteze mesajele contradictorii ale interlocutorilor și să decodeze comportamentul inconsistent observat în viața socială. (Antropologul englez Gregory Bateson și colegii lui din grupul de la Palo Alto, California, au scris chiar despre acest subiect.)
Sunt contexte sociale în care rămâi blocat printre paradoxuri, de exemplu atunci când profesorul le spune elevilor: „Fiți spontani!” Cel mai rău scenariu este acela în care copiii trebuie să răspundă solicitărilor contradictorii ale părinților. Dar sunt și situații descrise de antropologi, precum ritualurile, în care contradicțiile reprezintă o modalitate de comunicare. Cum ar fi ritualul pălmuirii la primul ciclu al fetei. În trecut, în cazul evreilor din Europa Centrală, când o fată îi spunea mamei că i-a sosit primul ciclu, mama o pălmuia și, în același timp, îi ura: „Mazel tov!” Aici natura contradictorie a mesajului reprezintă fundamentul ritualului și este ingredientul necesar pentru a fi eficient.
Pornind de la John Keats, psihanalistul Adam Phillips, în Promises, Promises (2000), descrie trei capacități negative indispensabile maturizării omului: experiența de a fi o pacoste, de a fi pierdut și de a fi lipsit de puteri. Aș adăuga aici și capacitatea de a descoperi și accepta contradicțiile, chiar dacă ne luptăm să scăpăm de ele.

Autorul, David Berliner, este profesor de antropologie la Université Libre de Bruxelles. Aria lui de interes include memoria socială și transmiterea culturală. Locuiește în Bruxelles.

Traducere de Vlad T. Popescu

Preluat din AEON:
https://aeon.co/ideas/how-our-contradictions-make-us-human-and-inspire-creativity
Aeon counter – do not remove

Tags: