19th Feb 2008
O cariera in Qigong - maestrul Song Yong
Începuturile
În 1987, studiam pentru masterat la Universitatea din Shenyang. Mă concentram asupra învăţatului şi nu dădeam nici o atenţie sănătăţii mele. În scurt timp am început să sufăr de puternice dureri de cap şi de gastrită.
În 1988, Congresul Naţional de Qigong s-a ţinut în oraşul meu. Doi prieteni participau la congres şi mi-au spus multe lucruri despre qigong. Ce mi-au spus ei mi-a trezit curiozitatea. În acelaşi an, am început cursurile de qigong şi am devenit discipolul unui celebru maestru de qigong.
Sunt dedicat qigong-ului. Un motiv este că m-a ajutat şi mă ajută să mă apăr de bolile fizice şi mentale. Un alt motiv este acela că qigong-ul mi-a oferit metoda prin care îi pot ajuta pe oamenii care au nevoie de ajutor. Unii oameni din China nu înţeleg de ce am părăsit postul de profesor universitar ca să devin terapeut. Consider că asta este misiunea mea. Qigong-ul este capabil să-mi dea puterea necesară ducerii la bun sfârşit a misiunii mele.
Qigong în China
În China, qigong-ul există de mii de ani. În antichitate, chinezii practicau o serie de mişcări fizice pentru a elimina durerile reumatice. Acesta este începutul qigong-ului.
Înainte de dinastia Qin, confucianiştii (o şcoală de gândire din perioada «Primăverii şi Toamnei» şi cea a «Statelor combatante», 770-221 î.Hr.) au început să propovăduiască „cultivarea caracterului şi comportamentului moral“ pentru păstrarea sănătăţii, în timp ce taoiştii propuneau principiul „stai liniştit şi lasă lucrurile să-şi urmeze cursul lor“ pentru a acumula energie. Încă de pe atunci au fost fondate cele două şcoli de gândire, confucianismul şi taoismul.
În primii ani ai Dinastiei Han de Răsărit (25-220 d.Hr.), în China s-a răspândit budismul tibetan. După o lungă perioadă de absorbţie şi asimilare, budismul a fost dezvoltat în mod creativ. Era urmată metoda „evitării acţiunilor rele, a atingerii echilibrului şi a exploatării înţelepciunii“ şi a fost dezvoltat un sistem particular de qigong.
În timpul dinastiilor Sui şi Tang (581-907 d.Hr.), qigong-ul era larg răspândit şi utilizat în medicină. Unii medici, cum ar fi Sun Simiao şi Chao Yuan-fang, au adunat vechile cunoştinţe şi forme de qigong, qigong-ul confucianist, qigong-ul budist şi qigong-ul taoist, ca şi diverse alte terapii qigong regionale şi, bazându-se pe toate acestea, au întemeiat şcoala medicală de qigong.
Pentru a creşte capacitatea de luptă, maeştrii de arte marţiale au încercat şi ei să obţină unele avantaje din şcolile de qigong. Ei au strâns forme de qigong într-o serie de deprinderi şi acrobaţii şi au creeat Wushu Qigong (sau hard qigong).
De exemplu: shaolin qigong (de tradiţie budistă) include qigong intern, qigong extern, light qigong, hard qigong etc.; wudang qigong (de tradiţie taoistă) conţine qigong intern, qigong extern, daoism şi masaj de întreţinere etc. Taiji Quan poate fi considerat ca un fel de formă de wushu qigong. În timpul practicării, mintea, respiraţia şi posturile trebuie să fie strâns legate.
După 1949, qigong-ul a avut aplicaţii în multe domenii: industrie, agricultură, securitate, medicină şi cercetarea ştiinţifică.
În China, oamenii consideră dimineaţa ca fiind cea mai bună parte a zilei. Înainte de răsăritul soarelui, parcurile sunt pline de oameni. Ei practică tot ceea ce consideră că le îmbunătăţeşte sănătatea: wushu, înot, yangge (un fel de dans tradiţional), badminton, Taiji. Cum qigong-ul are un puternic rol în autovindecare, mulţi decid să-l practice, individual sau în grup. Dacă ai ocazia să mergi într-un parc din China, poţi vedea o astfel de scenă: unii adună energie printre copaci, plante şi flori; alţii practică qigong dinamic iar alţii forme statice de qigong.
Qigong şi sănătatea
Un om sănătos trebuie să fie sănătos şi în trup şi în spirit. Exerciţiile qigong pun accentul pe trei lucruri: poziţia, respiraţia şi mintea.
Qigong reprezintă o serie de exerciţii cu totul diferite de celelalte sporturi. În loc să consume, duce la acumularea de energie. De aceea este cea mai bună metodă pentru vindecarea sindromului de oboseală. Cercetările ştiinţifice arată că practicarea qigong-ului stimulează producerea de interferon, care este extrem de important în prevenirea şi tratarea tumorilor. Exerciţiile de qigong sporesc capacitatea vitală, cresc metabolismul şi îmbunătăţesc circulaţia, stimulând şi funcţiile imunitare.
Pe de altă parte, practicarea qigong-ului îi poate ajuta pe oameni să-şi cultive caracterul şi morala. Pentru a îmbunătăţi caracterul şi morala cuiva sunt suficiente tehnicile de bază, deoarece practica ne demonstrează că qigong-ul este un simbol al caracterului şi moralei. Prin antrenament susţinut, practicantul învaţă să-şi depăşească dorinţele egoiste, învaţă să iubească şi să-i ajute pe ceilalţi şi mai învaţă să fie cinstit, să se ţină de cuvânt, să respecte legile şi să devină un om cu preocupări spirituale.
Qigong şi alimentaţia
Nu există recomandări speciale referitoare la alimentaţie. Omul trebuie să mănânce natural. Evident, după ce practică qigong, capătă un apetit mai bun şi digestia este mai bună. Acumulând tot mai multă energie, practicanţii ajung să mănânce mai puţin. Unii renunţă la carne zile sau luni în şir. Este semnul unei mai bune comunicări cu natura. Referitor la acest subiect, cel mai bun sfat este să urmezi ceea ce simţi.
Qigong şi profilul moral
Maeştrii de qigong solicită un înalt profil moral. Înainte de a fi transformaţi prin qigong, practicanţii trebuie să capete senzaţia de fericire prin realizarea de lucruri bune. Aceste senzaţii îi ajută să se relaxeze şi să atingă o stare de meditaţie mai profundă. O stare de meditaţie mai profundă le îmbunătăţeşte starea de sănătate şi permite sondarea capacităţilor şi puterilor potenţiale. În qigong-ul budist, sunt câteva reguli de urmat: „Nu omorî, nu fura, nu trăi în promiscuitate, nu bea prea mult alcool, nu spune minciuni“.
Unele exerciţii, cum ar fi formarea cinabrului, antrenarea voinţei, deschiderea celui de-al treilea ochi, solicită din partea practicantului purificarea sufletului pentru atingerea acestor obiective.
În plus, atunci când un maestru de qigong îşi alege discipolii, el acordă o atenţie specială profilului moral pentru a fi sigur că secretele sale nu ajung la oameni răi.
Practicarea qigong-ului este o cale de a păstra sănătatea oamenilor. În mod natural, se leagă de stilul de viaţă. Este necesar din acest motiv să ne formăm obiceiuri cât mai bune: să ne culcăm şi să ne sculăm la ore fixe, să evităm să mâncăm şi să bem prea mult, să avem o viaţă sexuală sănătoasă şi să evităm cele şapte emoţii (bucuria nestăpânită, furia, melancolia, răzbunarea, remuşcarea, frica şi şocul).
Evaluarea progresului făcut
Când practică qigong, unii oameni au nevoie să ştie dacă progresează: nivelul de energie, starea de sănătate, puterea mentală etc.
Pentru a măsura aceşti parametri, practicantul trebuie să aibă câteva funcţii excepţionale de bază, apoi să le utilizeze ca aparat de măsură.
Oamenii au diverse capacităţi. Unii au o sensibilitate deosebită a palmelor. Alţii văd şi utilizează al treilea ochi pentru măsurare. Când judecăm ceva, putem începe cu „da“ şi „nu“. Pe urmă putem intra în detalii. De exemplu, putem considera valoarea de 60% ca normală, 80% bună şi peste 90% ca foarte bună. Sub 60% valorile sunt mai puţin bune.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.