Multă lume întreabă care ar fi drumul optim pentru un practicant Reiki şi care ar fi ordinea în care sunt de urmat numeroasele sisteme. Ceea ce urmează este strict opinia mea, la fel cum îmi aparţin şi propunerile de extindere a cursurilor de Reiki cu alte tehnici utile în terapie şi în evoluţia spirituală.

Usui Shiki Reiki Ryoho – şcoala „tradiţională“ venită pe linia Usui-Hayashi-Takata, care oferă o bună introducere în sistemul de terapie prin punerea palmelor, trăirea principiilor Reiki şi suficiente elemente pentru atingerea obiectivelor uzuale.
Şi chiar această şcoală tradiţională evoluează prin recuperările realizate la faţa locului, în Japonia, din surse uneori discutabile, de maeştri precum Chris March şi Frank Arjava Peter. Este bine ca sistemul să se predea, la nivel de maestru, cu tot cu varianta de Reiju de pe această linie.
Gendai Reiki – sistemul maestrului Hiroshi Doi poate înlocui cu totul Usui Reiki, sau poate reprezenta o etapă de aprofundare a tehniclor japoneze şi de înţelegere a faptului că originile Reiki se află în Qi Gong. Oricum, el aduce câte ceva din tradiţia Reiki Gakkai, „academia“ Reiki din Japonia, încă închisă pentru occidentali, şi care, probabil, păstrează adevărata linie tradiţională. De altfel, în ultimii ani, membrii Reiki Alliance, asociaţia maeştrilor pe linia Takata, a început să „viziteze“, în sfârşit, Japonia.

Karuna Ki – cea mai bună introducere în sistemele non-tradiţionale o reprezintă sistemul lui Vincent Amador, mult mai deschis noului decât KarunaTM a lui William Lee Rand. Şi este extrem de util pentru că readuce compasiunea în omul contemporan, cu toate beneficiile fizice şi spirituale ale identificării cu aceasta. Ca şi o serie de tehnici care conduc la evoluţia spirituală. Este foarte bine ca, la curs, să se discute mai amplu despre mudre şi mantre utilizable în Reiki.

Seichim (SKHM) – sistemul lui Patrick Zeigler, poate primul sistem non-tradiţional în ordine cronologică (Kathleen Milner, fondatoarea Sai Baba Reiki şi a Tera Mai, sistemele care stau la baza grupului Karuna, a fost, ca şi Vincent Amador, eleva lui Patrick), este un mic univers în sine, care oferă gustul puterii bine stăpânite şi infinite posibilităţi de a cerceta energia vieţii. După ce înţelegi ce este cu SKHM, ţi se deschid adevăratele porţi ale evoluţiei spirituale.

Shamballa MDH – pentru adevăratul căutător, pentru cel care urmăreşte atingerea iluminării în această viaţă, pentru cel interesat de esoterism şi de aşa-numitele ştiinţe oculte, sistemul lui John Armitage este un pas necesar. Sistemul este uneori mistificat de maeştrii care doresc să creeze o aură de mister în jurul lor şi care, neînţelegând ce se întâmplă cu adevărat în timpul acordajului, fac unele greşeli care duc la rapide plăţi karmice, astfel încât s-a creeat legenda că, după acordaj, poţi „să rămâi numai cu buletinul“. La un astfel de curs este bine ca maestrul să propună o ontologie discipolilor săi, fără a o impune, ci numai ca model.

Tibetan Reiki – intenţionat eclectic, dar cu utile aplicaţii terapeutice, poate fi şi un substitut al Shamballei, în cazul unor persoane cu probleme karmice. El poate fi predat împreună cu unele tehnici din yoga tibetană.

Ama Deus – fără a fi propriu-zis un sistem Reiki, este asociat acestui spaţiu fiind o formă de evoluţie pragmatică, asemănătoare Reiki, a şamanismului. Se poate spune că Ama Deus este faţă de şamanism ce este Reiki faţă de bio-energie.

Grand Master – când realizezi că tu însuţi trebuie să evoluezi şi să integrezi principiile în viaţa ta dincolo de ceea ce se pune că poate fi obţinut, după ce ai gustat din toate, soseşte momentul să-ţi câştigi libertatea, să devii propriul maestru.

Fiecare din sistemele amintite merită aprofundat şi se află, uneori, la rădăcina a numeroase alte sisteme pe care le veţi descoperi uşor în cazul în care rezonaţi cu ele.

Vlad T. Popescu