Cursuri Reiki, Karuna Ki, Ama Deus, Shamballa, Tibetan, Seichim, curs si terapie prin All Love

de Vera Secrieru
Pentru a obtine efectul maxim al substantelor care se gãsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazeazã pe extractia principiului sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanti ca apa, vinul, alcoolul, otetul sau uleiul. Împreunã cu principiul activ al plantei se extrag si unele substante secundare, care au proprietatea de a mãri efectul terapeutic al plantelor.

Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simplã si mai utilizatã de a extrage substantele active din plantele medicinale. Infuzia se obtine din mentinerea plantei medicinale în contact cu apã clocotitã timp de 15 minute. Într-un vas smãltuit sau de portelan se pun 1 – 2 lingurite din planta mãruntitã, peste care se toarnã 250 ml de apã clocotitã. Vasul se acoperã si se lasã 15 minute. Dupã aceea ceaiul se strecoarã si se îndulceste. Unele plante se preparã numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispãrea. Este cazul florilor de musetel, de tei, al frunzelor de mentã sau de roinitã.
Decoctul este procedeul prin care planta se amestecã cu cantitatea indicatã de apã rece, apoi produsul se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoarã fierbinte si se completeazã cu apã caldã, cât este necesar. Frunzele, florile si planta întreagã se fierb 10 – 15 minute, iar cojile si rãdãcinile se fierb 30 – 40 de minute. Dupã fierbere decoctul se strecoarã. Prin decoct se preparã plantele a cãror consistentã este lemnoasã.
Maceratul se foloseste la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, pentru cã unele principii active se extrag printr-un contact mai îndelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca rãdãcina de nalbã sau semintele de in, se preparã numai prin macerare cu apã rece, fãrã a se fierbe. Plantele mãruntite ce urmeazã a fi macerate cu apã se spalã în prealabil. Maceratul se preparã cu apã la temperatura camerei (15 – 25 de grade). În timpul extragerii, lichidul se agitã de câteva ori. Dupã trecerea timpului indicat, maceratul se strecoarã prin tifon. Preparatul se consumã în timp de 24 de ore si se pãstreazã la rece, în sticle de culoare închisã.
Cataplasma este un preparat de consistentã moale, care se obtine din plantã mãcinatã, amestecatã cu apã pânã se formeazã o pastã. Aceastã pastã se pune între douã bucãti de pânzã si se aplicã pe locul afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apã rece (cataplasma de mustar) sau cu apã fierbinte (cataplasma de in).
Tinctura se obtine prin tratarea plantelor mãruntite cu alcool de diferite concentratii. Tincturile sunt solutii extractive alcoolice, mai concentrate în principii active decât infuziile. Se administreazã intern, în putinã apã sau ceai sau pe zahãr.
Siropurile sunt solutii extractive apoase la care se adaugã zahãr (640 g de zahãr la 360 ml de lichid). În general siropurile se preparã dizolvând zahãrul într-o solutie ce contine substantele active ale plantei. Apoi preparatul se fierbe în baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat în retetã. Siropurile se preparã în vase smãltuite. Se strecoarã fierbinti prin tifon, direct în sticle uscate, de capacitate micã. Dopurile se fierb în prealabil si se fixeazã imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se pãstreazã la rece.
Vinurile se preparã prin macerarea plantelor mãruntite, folosindu-se 30 – 40 g de plantã pentru un litru de vin vechi de bunã calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. Dupã 7 – 8 zile se strecoarã. Se lasã 24 de ore, apoi se filtreazã printr-o pânzã deasã sau printr-un filtru de hârtie. Se adaugã zahãr dupã gust si se completeazã cu vin pânã la un litru.
Oteturile aromatice se preparã prin macerarea plantelor mãruntite cu otet de vin, la temperatura camerei, timp de 7 – 8 zile. Dupã trecerea acestui timp întregul continut se strecoarã printr-o pânzã deasã, apoi se completeazã cu lichid. Pentru prepararea oteturilor aromatice se folosesc plante în proportie de 5 – 10 g la 100 ml de otet. Se întrebuinteazã numai extern.
Uleiurile medicinale se obtin prin macerarea plantelor în ulei, timp de 4 – 6 sãptãmâni. Peste plantele mãruntite se adaugã ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de mãsline). Sticla se tine într-un loc rãcoros si întunecat, astupatã cu un dop de plutã. O datã la 2 – 3 zile se agitã preparatul, iar dupã 3 sãptãmâni se strecoarã. Se pãstreazã în sticle de culoare închisã, ferite de cãldurã sau luminã.
Inhalatiile se obtin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta mãruntitã sau uleiul volatil, puse într-un vas smãltuit sau de portelan, se toarnã apã fierbinte. Vaporii de apã antreneazã uleiul volatil care este inhalat odatã cu acestia, actionând la nivelul cãilor respiratorii.
Bãile din plante medicinale sunt utilizate în scop terapeutic. Se obtin fie prin turnarea unei infuzii concentrate în apa de baie, fie prin introducerea plantelor mãruntite, puse într-un sãculet de tifon, direct în apã.